Noble Quran » Română » Sorah Al-Anbiya ( The Prophets )
Choose the reader
Română
Sorah Al-Anbiya ( The Prophets ) - Verses Number 112
اقْتَرَبَ لِلنَّاسِ حِسَابُهُمْ وَهُمْ فِي غَفْلَةٍ مُّعْرِضُونَ ( 1 )
Judecarea oamenilor se apropie, însă ei, în nepăsarea lor, întorc spatele.
مَا يَأْتِيهِم مِّن ذِكْرٍ مِّن رَّبِّهِم مُّحْدَثٍ إِلَّا اسْتَمَعُوهُ وَهُمْ يَلْعَبُونَ ( 2 )
Nici o nouă amintire nu le vine de la Domnul lor, fără ca ei să nu o asculte în batjocură.
لَاهِيَةً قُلُوبُهُمْ ۗ وَأَسَرُّوا النَّجْوَى الَّذِينَ ظَلَمُوا هَلْ هَٰذَا إِلَّا بَشَرٌ مِّثْلُكُمْ ۖ أَفَتَأْتُونَ السِّحْرَ وَأَنتُمْ تُبْصِرُونَ ( 3 )
Inimile lor se desfată, atunci când nedrepţii ţin sfaturi: “Oare aceasta nu este un om asemenea vouă? Vă veţi lăsa prinşi de vrajă, atunci când vedeţi limpede?”
قَالَ رَبِّي يَعْلَمُ الْقَوْلَ فِي السَّمَاءِ وَالْأَرْضِ ۖ وَهُوَ السَّمِيعُ الْعَلِيمُ ( 4 )
El spuse: “Domnul meu cunoaşte tot cuvântul din cer şi de pe pământ. El este Auzitorul, Ştiutorul.”
بَلْ قَالُوا أَضْغَاثُ أَحْلَامٍ بَلِ افْتَرَاهُ بَلْ هُوَ شَاعِرٌ فَلْيَأْتِنَا بِآيَةٍ كَمَا أُرْسِلَ الْأَوَّلُونَ ( 5 )
Ei spun: “Ba că sunt nişte vedenii încâlcite, ba că el le-a născocit, ba că este un poet! Să ne aducă un semn precum le-a fost trimis celor dintâi!”
مَا آمَنَتْ قَبْلَهُم مِّن قَرْيَةٍ أَهْلَكْنَاهَا ۖ أَفَهُمْ يُؤْمِنُونَ ( 6 )
Nici o cetate din cele pe care le-am nimicit înaintea lor nu a crezut. Ei vor crede, oare?
وَمَا أَرْسَلْنَا قَبْلَكَ إِلَّا رِجَالًا نُّوحِي إِلَيْهِمْ ۖ فَاسْأَلُوا أَهْلَ الذِّكْرِ إِن كُنتُمْ لَا تَعْلَمُونَ ( 7 )
Noi nu am trimis înaintea ta decât bărbaţi cărora Noi ne-am dezvăluit. Întrebaţi-i pe oamenii Amintirii, dacă voi nu ştiţi.
وَمَا جَعَلْنَاهُمْ جَسَدًا لَّا يَأْكُلُونَ الطَّعَامَ وَمَا كَانُوا خَالِدِينَ ( 8 )
Noi nu le-am făcut trupuri care să nu mănânce bucate şi care să fie nemuritoare.
ثُمَّ صَدَقْنَاهُمُ الْوَعْدَ فَأَنجَيْنَاهُمْ وَمَن نَّشَاءُ وَأَهْلَكْنَا الْمُسْرِفِينَ ( 9 )
Noi am adeverit făgăduiala ce le-a fost făcută. Noi i-am mântuit pe ei şi pe cine am voit şi i-am nimicit pe cei necumpătaţi.
لَقَدْ أَنزَلْنَا إِلَيْكُمْ كِتَابًا فِيهِ ذِكْرُكُمْ ۖ أَفَلَا تَعْقِلُونَ ( 10 )
Noi v-am pogorât vouă o Carte pentru a vă aduce aminte. Nu pricepeţi, oare?
وَكَمْ قَصَمْنَا مِن قَرْيَةٍ كَانَتْ ظَالِمَةً وَأَنشَأْنَا بَعْدَهَا قَوْمًا آخَرِينَ ( 11 )
Câte cetăţi nedrepte n-am sfărâmat! Şi după nimicirea lor un alt popor am creat.
فَلَمَّا أَحَسُّوا بَأْسَنَا إِذَا هُم مِّنْهَا يَرْكُضُونَ ( 12 )
Când simt urgia Noastră, ei fug de ea.
لَا تَرْكُضُوا وَارْجِعُوا إِلَىٰ مَا أُتْرِفْتُمْ فِيهِ وَمَسَاكِنِكُمْ لَعَلَّكُمْ تُسْأَلُونَ ( 13 )
“Nu fugiţi! Întoarceţi-vă la ceea din care v-aţi îndestulat, la locuinţele voastre. Poate veţi fi întrebaţi!”
فَمَا زَالَت تِّلْكَ دَعْوَاهُمْ حَتَّىٰ جَعَلْنَاهُمْ حَصِيدًا خَامِدِينَ ( 15 )
Şi strigătul lor nu s-a curmat până când nu i-am făcut ca o secerătură, vlăguiţi.
وَمَا خَلَقْنَا السَّمَاءَ وَالْأَرْضَ وَمَا بَيْنَهُمَا لَاعِبِينَ ( 16 )
Noi n-am creat cerul, pământul şi ceea ce se află între ele în joacă.
لَوْ أَرَدْنَا أَن نَّتَّخِذَ لَهْوًا لَّاتَّخَذْنَاهُ مِن لَّدُنَّا إِن كُنَّا فَاعِلِينَ ( 17 )
Dacă am fi vrut să ne luăm un joc, l-am fi luat de la Noi, dacă am fi făcut-o.
بَلْ نَقْذِفُ بِالْحَقِّ عَلَى الْبَاطِلِ فَيَدْمَغُهُ فَإِذَا هُوَ زَاهِقٌ ۚ وَلَكُمُ الْوَيْلُ مِمَّا تَصِفُونَ ( 18 )
Ba nu! Noi aruncăm Adevărul asupra deşertăciunii şi îi zdrobim capul şi astfel ea dispare. Vai vouă pentru ceea ce născociţi!
وَلَهُ مَن فِي السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ ۚ وَمَنْ عِندَهُ لَا يَسْتَكْبِرُونَ عَنْ عِبَادَتِهِ وَلَا يَسْتَحْسِرُونَ ( 19 )
Ale Lui sunt cele din ceruri şi de pe pământ. Cei din preajma Lui nu sunt atât de îngâmfaţi ca să nu I se închine şi nici nu îi prinde osteneala.
يُسَبِّحُونَ اللَّيْلَ وَالنَّهَارَ لَا يَفْتُرُونَ ( 20 )
Ei Îl preamăresc noapte şi zi şi nu lâncezesc.
أَمِ اتَّخَذُوا آلِهَةً مِّنَ الْأَرْضِ هُمْ يُنشِرُونَ ( 21 )
Şi-au luat ei de pe pământ dumnezei ce pot scula morţii?
لَوْ كَانَ فِيهِمَا آلِهَةٌ إِلَّا اللَّهُ لَفَسَدَتَا ۚ فَسُبْحَانَ اللَّهِ رَبِّ الْعَرْشِ عَمَّا يَصِفُونَ ( 22 )
Dacă ar fi şi alţi dumnezei afară de Dumnezeu în ceruri şi pe pământ, acestea ar fi atunci cuprinse de stricăciune. Mărire lui Dumnezeu, Domnul Tronului, deasupra a ceea ce ei născocesc!
لَا يُسْأَلُ عَمَّا يَفْعَلُ وَهُمْ يُسْأَلُونَ ( 23 )
El nu va fi întrebat de ceea ce face, însă ei vor fi întrebaţi.
أَمِ اتَّخَذُوا مِن دُونِهِ آلِهَةً ۖ قُلْ هَاتُوا بُرْهَانَكُمْ ۖ هَٰذَا ذِكْرُ مَن مَّعِيَ وَذِكْرُ مَن قَبْلِي ۗ بَلْ أَكْثَرُهُمْ لَا يَعْلَمُونَ الْحَقَّ ۖ فَهُم مُّعْرِضُونَ ( 24 )
Şi-au luat alţi dumnezei în locul Lui? Spune: “Aduceţi dovada! Aceasta este amintire pentru cei care sunt cu mine şi amintire pentru cei dinaintea mea.” Cei mai mulţi dintre ei, necunoscând însă Adevărul, îi sunt potrivnici.
وَمَا أَرْسَلْنَا مِن قَبْلِكَ مِن رَّسُولٍ إِلَّا نُوحِي إِلَيْهِ أَنَّهُ لَا إِلَٰهَ إِلَّا أَنَا فَاعْبُدُونِ ( 25 )
Noi n-am trimis înaintea ta nici un trimis căruia să nu i-o fi dezvăluit: “Nu este dumnezeu afară de Mine. Mie închinaţi-vă!”
وَقَالُوا اتَّخَذَ الرَّحْمَٰنُ وَلَدًا ۗ سُبْحَانَهُ ۚ بَلْ عِبَادٌ مُّكْرَمُونَ ( 26 )
Ei au spus: “Milostivul şi-a luat fiii!” Mărire Lui! Ei sunt numai robi cinstiţi
لَا يَسْبِقُونَهُ بِالْقَوْلِ وَهُم بِأَمْرِهِ يَعْمَلُونَ ( 27 )
ce nu Îi ies din Cuvânt şi după porunca Lui trudesc.
يَعْلَمُ مَا بَيْنَ أَيْدِيهِمْ وَمَا خَلْفَهُمْ وَلَا يَشْفَعُونَ إِلَّا لِمَنِ ارْتَضَىٰ وَهُم مِّنْ خَشْيَتِهِ مُشْفِقُونَ ( 28 )
El ştie ce este înaintea lor şi ce este înapoia lor. Ei nu mijlocesc decât pentru cei de care Dumnezeu este mulţumit şi sunt pătrunşi de teamă.
وَمَن يَقُلْ مِنْهُمْ إِنِّي إِلَٰهٌ مِّن دُونِهِ فَذَٰلِكَ نَجْزِيهِ جَهَنَّمَ ۚ كَذَٰلِكَ نَجْزِي الظَّالِمِينَ ( 29 )
Noi îi răsplătim cu Gheena pe cei, dintre ei, care spun: “Eu sunt dumnezeu în locul Lui!” Aşa îi răsplătim pe nedrepţi.
أَوَلَمْ يَرَ الَّذِينَ كَفَرُوا أَنَّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضَ كَانَتَا رَتْقًا فَفَتَقْنَاهُمَا ۖ وَجَعَلْنَا مِنَ الْمَاءِ كُلَّ شَيْءٍ حَيٍّ ۖ أَفَلَا يُؤْمِنُونَ ( 30 )
Cei care tăgăduiesc nu au văzut că cerurile şi pământul erau o singură bucată? Noi le-am despicat apoi şi din apă am creat tot ce este viu. Nu cred ei, oare?
وَجَعَلْنَا فِي الْأَرْضِ رَوَاسِيَ أَن تَمِيدَ بِهِمْ وَجَعَلْنَا فِيهَا فِجَاجًا سُبُلًا لَّعَلَّهُمْ يَهْتَدُونَ ( 31 )
Noi am pus pe pământ munţi ca stâlpii ca să nu se clatine cu ei. Noi printre ei am tăiat văi adânci asemenea drumurilor. Poate se vor lăsa călăuziţi!
وَجَعَلْنَا السَّمَاءَ سَقْفًا مَّحْفُوظًا ۖ وَهُمْ عَنْ آيَاتِهَا مُعْرِضُونَ ( 32 )
Noi am făcut cerul ca acoperiş trainic. Ei sunt însă potrivnici semnelor Sale!
وَهُوَ الَّذِي خَلَقَ اللَّيْلَ وَالنَّهَارَ وَالشَّمْسَ وَالْقَمَرَ ۖ كُلٌّ فِي فَلَكٍ يَسْبَحُونَ ( 33 )
El este Cel ce a creat noaptea şi ziua, soarele şi luna; fiecare înotând într-un cerc.
وَمَا جَعَلْنَا لِبَشَرٍ مِّن قَبْلِكَ الْخُلْدَ ۖ أَفَإِن مِّتَّ فَهُمُ الْخَالِدُونَ ( 34 )
Noi nu am dat niciunui om înaintea ta nemurirea. Tu vei muri, pe când ei vor fi nemuritori?
كُلُّ نَفْسٍ ذَائِقَةُ الْمَوْتِ ۗ وَنَبْلُوكُم بِالشَّرِّ وَالْخَيْرِ فِتْنَةً ۖ وَإِلَيْنَا تُرْجَعُونَ ( 35 )
Fiece suflet va gusta moartea. Veţi fi puşi la încercare cu răul şi cu binele, în chip de ispită, şi apoi către Noi veţi fi întorşi.
وَإِذَا رَآكَ الَّذِينَ كَفَرُوا إِن يَتَّخِذُونَكَ إِلَّا هُزُوًا أَهَٰذَا الَّذِي يَذْكُرُ آلِهَتَكُمْ وَهُم بِذِكْرِ الرَّحْمَٰنِ هُمْ كَافِرُونَ ( 36 )
Când cei care tăgăduiesc te văd, te iau numai în zeflemea: “Aceasta este cel care îi aminteşte pe dumnezeii voştri?” Ei nu cred în amintirea Milostivului.
خُلِقَ الْإِنسَانُ مِنْ عَجَلٍ ۚ سَأُرِيكُمْ آيَاتِي فَلَا تَسْتَعْجِلُونِ ( 37 )
Omul a fost creat din pripeală. Vă voi arăta semnele Mele, însă nu-mi cereţi să mă pripesc.
وَيَقُولُونَ مَتَىٰ هَٰذَا الْوَعْدُ إِن كُنتُمْ صَادِقِينَ ( 38 )
Ei spun: “Pe când această făgăduială, dacă spuneţi adevărul?”
لَوْ يَعْلَمُ الَّذِينَ كَفَرُوا حِينَ لَا يَكُفُّونَ عَن وُجُوهِهِمُ النَّارَ وَلَا عَن ظُهُورِهِمْ وَلَا هُمْ يُنصَرُونَ ( 39 )
Dacă cei care tăgăduiesc ar cunoaşte clipa când nu-şi vor putea feri nici chipurile şi nici spatele de foc, când nu vor mai fi ajutaţi...
بَلْ تَأْتِيهِم بَغْتَةً فَتَبْهَتُهُمْ فَلَا يَسْتَطِيعُونَ رَدَّهَا وَلَا هُمْ يُنظَرُونَ ( 40 )
Ba nu! Va veni deodată asupra lor şi îi va tulbura. Ei nu i se vor putea împotrivi şi nici nu vor fi păsuiţi.
وَلَقَدِ اسْتُهْزِئَ بِرُسُلٍ مِّن قَبْلِكَ فَحَاقَ بِالَّذِينَ سَخِرُوا مِنْهُم مَّا كَانُوا بِهِ يَسْتَهْزِئُونَ ( 41 )
Trimişii dinaintea ta au fost batjocoriţi, însă pe zeflemitori i-a înconjurat ceea ce batjocoreau.
قُلْ مَن يَكْلَؤُكُم بِاللَّيْلِ وَالنَّهَارِ مِنَ الرَّحْمَٰنِ ۗ بَلْ هُمْ عَن ذِكْرِ رَبِّهِم مُّعْرِضُونَ ( 42 )
Spune: “Cine vă va ocroti, noapte şi zi, de cel Milostiv?” Ei faţă de amintirea Domnului lor sunt însă potrivnici.
أَمْ لَهُمْ آلِهَةٌ تَمْنَعُهُم مِّن دُونِنَا ۚ لَا يَسْتَطِيعُونَ نَصْرَ أَنفُسِهِمْ وَلَا هُم مِّنَّا يُصْحَبُونَ ( 43 )
Ei au afară de Noi alţi dumnezei care-i opresc? Aceştia nu se pot ajuta pe ei înşişi şi Nouă nu Ni se pot împotrivi.
بَلْ مَتَّعْنَا هَٰؤُلَاءِ وَآبَاءَهُمْ حَتَّىٰ طَالَ عَلَيْهِمُ الْعُمُرُ ۗ أَفَلَا يَرَوْنَ أَنَّا نَأْتِي الْأَرْضَ نَنقُصُهَا مِنْ أَطْرَافِهَا ۚ أَفَهُمُ الْغَالِبُونَ ( 44 )
Noi dăruim bucurii vremelnice lor şi taţilor lor oricât li s-ar lungi viaţa. Ei nu văd că Noi am intrat în ţinuturile necredincioase ca să le micşorăm întinderea? Sunt ei oare învingători?
قُلْ إِنَّمَا أُنذِرُكُم بِالْوَحْيِ ۚ وَلَا يَسْمَعُ الصُّمُّ الدُّعَاءَ إِذَا مَا يُنذَرُونَ ( 45 )
Spune: “Eu nu vă previn decât din Dezvăluire, însă surzii nu aud chemarea când sunt preveniţi.”
وَلَئِن مَّسَّتْهُمْ نَفْحَةٌ مِّنْ عَذَابِ رَبِّكَ لَيَقُولُنَّ يَا وَيْلَنَا إِنَّا كُنَّا ظَالِمِينَ ( 46 )
Dacă o adiere a osândei Domnului tău îi atinge, ei spun: “Vai nouă, căci am fost nedrepţi!”
وَنَضَعُ الْمَوَازِينَ الْقِسْطَ لِيَوْمِ الْقِيَامَةِ فَلَا تُظْلَمُ نَفْسٌ شَيْئًا ۖ وَإِن كَانَ مِثْقَالَ حَبَّةٍ مِّنْ خَرْدَلٍ أَتَيْنَا بِهَا ۗ وَكَفَىٰ بِنَا حَاسِبِينَ ( 47 )
Noi vom pune cântare drepte în Ziua Învierii. Nici un suflet nu va fi nedreptăţit cu vreun lucru, chiar dacă are greutatea unui bob de muştar, îl vom aduce. Noi suntem de ajuns să facem socotelile.
وَلَقَدْ آتَيْنَا مُوسَىٰ وَهَارُونَ الْفُرْقَانَ وَضِيَاءً وَذِكْرًا لِّلْمُتَّقِينَ ( 48 )
Noi am dăruit Legea lui Moise şi lui Aaron ca lumină şi amintire celor temători,
الَّذِينَ يَخْشَوْنَ رَبَّهُم بِالْغَيْبِ وَهُم مِّنَ السَّاعَةِ مُشْفِقُونَ ( 49 )
celor care se tem de Domnul lor în Taină şi celor pătrunşi de frica Ceasului.
وَهَٰذَا ذِكْرٌ مُّبَارَكٌ أَنزَلْنَاهُ ۚ أَفَأَنتُمْ لَهُ مُنكِرُونَ ( 50 )
Aceasta este o amintire bincuvântată pe care am pogorât-o, iar voi vă veţi lepăda de ea?
وَلَقَدْ آتَيْنَا إِبْرَاهِيمَ رُشْدَهُ مِن قَبْلُ وَكُنَّا بِهِ عَالِمِينَ ( 51 )
Noi am dăruit odinioară cunoaşterea lui Abraham. Noi l-am cunoscut.
إِذْ قَالَ لِأَبِيهِ وَقَوْمِهِ مَا هَٰذِهِ التَّمَاثِيلُ الَّتِي أَنتُمْ لَهَا عَاكِفُونَ ( 52 )
El spuse tatălui său şi poporului său: “Ce sunt aceste chipuri înaintea cărora staţi?”
قَالُوا وَجَدْنَا آبَاءَنَا لَهَا عَابِدِينَ ( 53 )
Ei au spus: “Noi i-am aflat pe taţii noştri lor închinându-se.”
قَالَ لَقَدْ كُنتُمْ أَنتُمْ وَآبَاؤُكُمْ فِي ضَلَالٍ مُّبِينٍ ( 54 )
El spuse: “Şi voi şi taţii voştri sunteţi într-o rătăcire vădită.”
قَالُوا أَجِئْتَنَا بِالْحَقِّ أَمْ أَنتَ مِنَ اللَّاعِبِينَ ( 55 )
Ei au spus: “Tu ai venit la noi cu Adevărul ori eşti dintre cei care îşi bat joc?”
قَالَ بَل رَّبُّكُمْ رَبُّ السَّمَاوَاتِ وَالْأَرْضِ الَّذِي فَطَرَهُنَّ وَأَنَا عَلَىٰ ذَٰلِكُم مِّنَ الشَّاهِدِينَ ( 56 )
El spuse: “Nu! Domnul vostru este Domnul cerurilor şi al pământului. El le-a creat, şi eu Lui îi sunt dintre martori.
وَتَاللَّهِ لَأَكِيدَنَّ أَصْنَامَكُم بَعْدَ أَن تُوَلُّوا مُدْبِرِينَ ( 57 )
Pe Dumnezeu! Voi vicleni asupra idolilor voştri, de cum veţi întoarce spatele.”
فَجَعَلَهُمْ جُذَاذًا إِلَّا كَبِيرًا لَّهُمْ لَعَلَّهُمْ إِلَيْهِ يَرْجِعُونَ ( 58 )
El îi va face fărâme pe toţi în afară de mai marele lor. Poate se vor întoarce la el!
قَالُوا مَن فَعَلَ هَٰذَا بِآلِهَتِنَا إِنَّهُ لَمِنَ الظَّالِمِينَ ( 59 )
Ei au spus: “Cel care a făcut aceasta cu dumnezeii noştri este dintre nedrepţi!”
قَالُوا سَمِعْنَا فَتًى يَذْكُرُهُمْ يُقَالُ لَهُ إِبْرَاهِيمُ ( 60 )
Ei au spus: “Noi am auzit un tânăr care-i amintea, i se spune Abraham.”
قَالُوا فَأْتُوا بِهِ عَلَىٰ أَعْيُنِ النَّاسِ لَعَلَّهُمْ يَشْهَدُونَ ( 61 )
Ei au spus: “Aduceţi-l înaintea ochilor oamenilor, căci poate vor depune mărturie.”
قَالُوا أَأَنتَ فَعَلْتَ هَٰذَا بِآلِهَتِنَا يَا إِبْرَاهِيمُ ( 62 )
Ei su spus: “Tu, Abraham, ai făcut aceasta cu dumnezeii noştri?”
قَالَ بَلْ فَعَلَهُ كَبِيرُهُمْ هَٰذَا فَاسْأَلُوهُمْ إِن كَانُوا يَنطِقُونَ ( 63 )
El spuse: “Ba mai marele lor a făcut-o. Întrebaţi-i, dacă pot grăi!”
فَرَجَعُوا إِلَىٰ أَنفُسِهِمْ فَقَالُوا إِنَّكُمْ أَنتُمُ الظَّالِمُونَ ( 64 )
Atunci şi-au venit în fire şi au spus: “Sunteţi nedrepţi!”
ثُمَّ نُكِسُوا عَلَىٰ رُءُوسِهِمْ لَقَدْ عَلِمْتَ مَا هَٰؤُلَاءِ يَنطِقُونَ ( 65 )
Apoi s-au rătăcit la cap iarăşi: “Ştii că aceştia nu grăiesc?”
قَالَ أَفَتَعْبُدُونَ مِن دُونِ اللَّهِ مَا لَا يَنفَعُكُمْ شَيْئًا وَلَا يَضُرُّكُمْ ( 66 )
El spuse: “Voi vă închinaţi, în locul lui Dumnezeu, celor care nici nu vă folosesc şi nici nu vă păgubesc?
أُفٍّ لَّكُمْ وَلِمَا تَعْبُدُونَ مِن دُونِ اللَّهِ ۖ أَفَلَا تَعْقِلُونَ ( 67 )
Ruşine vouă şi celor cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu! Nu pricepeţi, oare?”
قَالُوا حَرِّقُوهُ وَانصُرُوا آلِهَتَكُمْ إِن كُنتُمْ فَاعِلِينَ ( 68 )
Ei au spus: “Ardeţi-l! Ajutaţi-vă dumnezeii, dacă sunteţi cu fapta!”
قُلْنَا يَا نَارُ كُونِي بَرْدًا وَسَلَامًا عَلَىٰ إِبْرَاهِيمَ ( 69 )
Noi am spus: “Focule, fii lui Abraham răcoare şi tihnă!”
وَأَرَادُوا بِهِ كَيْدًا فَجَعَلْنَاهُمُ الْأَخْسَرِينَ ( 70 )
Ei au vrut să-i facă un vicleşug, însă Noi i-am rânduit printre cei prea-pierduţi.
وَنَجَّيْنَاهُ وَلُوطًا إِلَى الْأَرْضِ الَّتِي بَارَكْنَا فِيهَا لِلْعَالَمِينَ ( 71 )
Noi l-am mântuit, ca şi pe Lot, ducându-l în ţinutul ce l-am binecuvântat pentru toate lumile.
وَوَهَبْنَا لَهُ إِسْحَاقَ وَيَعْقُوبَ نَافِلَةً ۖ وَكُلًّا جَعَلْنَا صَالِحِينَ ( 72 )
Noi i i-am dăruit, prinos al credinţei, pe Isaac şi Iacob şi pe amândoi i-am rânduit între cei drepţi.
وَجَعَلْنَاهُمْ أَئِمَّةً يَهْدُونَ بِأَمْرِنَا وَأَوْحَيْنَا إِلَيْهِمْ فِعْلَ الْخَيْرَاتِ وَإِقَامَ الصَّلَاةِ وَإِيتَاءَ الزَّكَاةِ ۖ وَكَانُوا لَنَا عَابِدِينَ ( 73 )
Noi i-am făcut căpetenii ca să călăuzească după porunca Noastră. Noi le-am dezvăluit făptuirea binelui, săvârşirea rugăciunii şi datul milosteniei. Şi ei ne-au fost închinători nouă.
وَلُوطًا آتَيْنَاهُ حُكْمًا وَعِلْمًا وَنَجَّيْنَاهُ مِنَ الْقَرْيَةِ الَّتِي كَانَت تَّعْمَلُ الْخَبَائِثَ ۗ إِنَّهُمْ كَانُوا قَوْمَ سَوْءٍ فَاسِقِينَ ( 74 )
Noi i-am dăruit lui Lot înţelepciunea şi ştiinţa. Noi l-am mântuit din cetatea ce făptuia spurcăciuni. Ei erau un popor rău, stricat.
وَأَدْخَلْنَاهُ فِي رَحْمَتِنَا ۖ إِنَّهُ مِنَ الصَّالِحِينَ ( 75 )
Noi l-am înconjurat cu milostivenia Noastră, căci el a fost dintre cei drepţi.
وَنُوحًا إِذْ نَادَىٰ مِن قَبْلُ فَاسْتَجَبْنَا لَهُ فَنَجَّيْنَاهُ وَأَهْلَهُ مِنَ الْكَرْبِ الْعَظِيمِ ( 76 )
Şi Noe! Când ne-a chemat, i-am răspuns şi l-am mântuit pe el şi pe ai lui de necazul cel mare.
وَنَصَرْنَاهُ مِنَ الْقَوْمِ الَّذِينَ كَذَّبُوا بِآيَاتِنَا ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا قَوْمَ سَوْءٍ فَأَغْرَقْنَاهُمْ أَجْمَعِينَ ( 77 )
Noi l-am mântuit de poporul ce socotea semnele Noastre minciuni. Era un popor rău şi Noi l-am înecat cu totul.
وَدَاوُودَ وَسُلَيْمَانَ إِذْ يَحْكُمَانِ فِي الْحَرْثِ إِذْ نَفَشَتْ فِيهِ غَنَمُ الْقَوْمِ وَكُنَّا لِحُكْمِهِمْ شَاهِدِينَ ( 78 )
Şi David, şi Solomon! Pe când judecau asupra ogorului pe care oile poporului năvăliseră pe înnoptat, Noi am fost martori la judecarea lor.
فَفَهَّمْنَاهَا سُلَيْمَانَ ۚ وَكُلًّا آتَيْنَا حُكْمًا وَعِلْمًا ۚ وَسَخَّرْنَا مَعَ دَاوُودَ الْجِبَالَ يُسَبِّحْنَ وَالطَّيْرَ ۚ وَكُنَّا فَاعِلِينَ ( 79 )
Noi l-am făcut pe Solomon să înţeleagă. Noi le-am dăruit amândurora înţelepciunea şi ştiinţa. Noi am silit munţii şi zburătoarele să se alăture lui David în a Ne preamări. Noi suntem Cei care au făcut-o.
وَعَلَّمْنَاهُ صَنْعَةَ لَبُوسٍ لَّكُمْ لِتُحْصِنَكُم مِّن بَأْسِكُمْ ۖ فَهَلْ أَنتُمْ شَاكِرُونَ ( 80 )
Noi l-am învăţat, pentru voi, să vă facă platoşe ca să vă apăraţi de urgia voastră. Sunteţi mulţumitori, oare?
وَلِسُلَيْمَانَ الرِّيحَ عَاصِفَةً تَجْرِي بِأَمْرِهِ إِلَى الْأَرْضِ الَّتِي بَارَكْنَا فِيهَا ۚ وَكُنَّا بِكُلِّ شَيْءٍ عَالِمِينَ ( 81 )
Noi am supus lui Solomon vântul care la porunca lui suflă ca o furtună asupra pământului pe care l-am binecuvântat. Noi suntem Cei care ştiu!
وَمِنَ الشَّيَاطِينِ مَن يَغُوصُونَ لَهُ وَيَعْمَلُونَ عَمَلًا دُونَ ذَٰلِكَ ۖ وَكُنَّا لَهُمْ حَافِظِينَ ( 82 )
Unii diavoli se scufundau pentru el, iar alţii făceau alte treburi, în timp ce Noi vegheam asupra lor.
وَأَيُّوبَ إِذْ نَادَىٰ رَبَّهُ أَنِّي مَسَّنِيَ الضُّرُّ وَأَنتَ أَرْحَمُ الرَّاحِمِينَ ( 83 )
Şi Iov! El îl chema pe Domnul său: “Nenorocirea m-a lovit, însă Tu eşti Cel prea milostiv dintre milostivi!”
فَاسْتَجَبْنَا لَهُ فَكَشَفْنَا مَا بِهِ مِن ضُرٍّ ۖ وَآتَيْنَاهُ أَهْلَهُ وَمِثْلَهُم مَّعَهُمْ رَحْمَةً مِّنْ عِندِنَا وَذِكْرَىٰ لِلْعَابِدِينَ ( 84 )
Noi i-am răspuns: am îndepărtat nenorocirea de la el şi i i-am dat înapoi pe ai săi şi încă pe atât asemenea lor ca milostivenie de la Noi şi o amintire pentru închinători.
وَإِسْمَاعِيلَ وَإِدْرِيسَ وَذَا الْكِفْلِ ۖ كُلٌّ مِّنَ الصَّابِرِينَ ( 85 )
Şi Ismail, şi Idris, şi Du-l-Kifl! Toţi au fost răbdători.
وَأَدْخَلْنَاهُمْ فِي رَحْمَتِنَا ۖ إِنَّهُم مِّنَ الصَّالِحِينَ ( 86 )
Noi i-am înconjurat cu milostivenia Noastră. Ei sunt dintre cei drepţi.
وَذَا النُّونِ إِذ ذَّهَبَ مُغَاضِبًا فَظَنَّ أَن لَّن نَّقْدِرَ عَلَيْهِ فَنَادَىٰ فِي الظُّلُمَاتِ أَن لَّا إِلَٰهَ إِلَّا أَنتَ سُبْحَانَكَ إِنِّي كُنتُ مِنَ الظَّالِمِينَ ( 87 )
Şi Du-n-Nun! El a plecat mânios, închipuindu-şi că nu putem nimic pentru el. El striga din întunecimi: “Nu este Dumnezeu afară de Tine! Mărire Ţie! Eu am fost dintre nedrepţi!”
فَاسْتَجَبْنَا لَهُ وَنَجَّيْنَاهُ مِنَ الْغَمِّ ۚ وَكَذَٰلِكَ نُنجِي الْمُؤْمِنِينَ ( 88 )
Noi i-am răspuns şi l-am mântuit de mâhnire. Aşa îi mântuim pe credincioşi.
وَزَكَرِيَّا إِذْ نَادَىٰ رَبَّهُ رَبِّ لَا تَذَرْنِي فَرْدًا وَأَنتَ خَيْرُ الْوَارِثِينَ ( 89 )
Şi Zaharia! El îl striga pe Domnul său: “Domnul meu! Nu mă lăsa singur! Tu eşti prea bunul de moştenire Dătător.”
فَاسْتَجَبْنَا لَهُ وَوَهَبْنَا لَهُ يَحْيَىٰ وَأَصْلَحْنَا لَهُ زَوْجَهُ ۚ إِنَّهُمْ كَانُوا يُسَارِعُونَ فِي الْخَيْرَاتِ وَيَدْعُونَنَا رَغَبًا وَرَهَبًا ۖ وَكَانُوا لَنَا خَاشِعِينَ ( 90 )
Noi i-am răspuns. Aşa i l-am dăruit pe Ioan, dând soţiei lui putinţă. Ei se grăbeau către cele bune şi Ne chemau cu dragoste şi teamă şi Ne erau Nouă smeriţi.
وَالَّتِي أَحْصَنَتْ فَرْجَهَا فَنَفَخْنَا فِيهَا مِن رُّوحِنَا وَجَعَلْنَاهَا وَابْنَهَا آيَةً لِّلْعَالَمِينَ ( 91 )
Şi cea care şi-a păstrat fecioria şi Noi am suflat în ea din duhul Nostru. Şi aşa am făcut-o pe ea şi pe fiul ei un semn pentru lumi.
إِنَّ هَٰذِهِ أُمَّتُكُمْ أُمَّةً وَاحِدَةً وَأَنَا رَبُّكُمْ فَاعْبُدُونِ ( 92 )
Această adunare a voastră este o singură adunare. Eu sunt Domnul vostru. Mie închinaţi-vă!
وَتَقَطَّعُوا أَمْرَهُم بَيْنَهُمْ ۖ كُلٌّ إِلَيْنَا رَاجِعُونَ ( 93 )
Ei se despart unii de alţii, însă toţi se întorc apoi la Noi.
فَمَن يَعْمَلْ مِنَ الصَّالِحَاتِ وَهُوَ مُؤْمِنٌ فَلَا كُفْرَانَ لِسَعْيِهِ وَإِنَّا لَهُ كَاتِبُونَ ( 94 )
Cel care săvârşeşte fapte bune şi este credincios, zelul lui nu va fi şters, căci Noi îl vom scrie.
وَحَرَامٌ عَلَىٰ قَرْيَةٍ أَهْلَكْنَاهَا أَنَّهُمْ لَا يَرْجِعُونَ ( 95 )
Un blestem este asupra fiecărei cetăţi pe care am nimicit-o ca ei să nu se mai întoarcă acolo
حَتَّىٰ إِذَا فُتِحَتْ يَأْجُوجُ وَمَأْجُوجُ وَهُم مِّن كُلِّ حَدَبٍ يَنسِلُونَ ( 96 )
până ce nu li se va deschide lui Gog şi Magog ce se vor reprezi atunci de pe fiece înăţime.
وَاقْتَرَبَ الْوَعْدُ الْحَقُّ فَإِذَا هِيَ شَاخِصَةٌ أَبْصَارُ الَّذِينَ كَفَرُوا يَا وَيْلَنَا قَدْ كُنَّا فِي غَفْلَةٍ مِّنْ هَٰذَا بَلْ كُنَّا ظَالِمِينَ ( 97 )
Făgăduiala cea adevărată se apropie. Privirile celor care tăgăduiesc se înţepenesc: “Vai nouă că am fost nepăsători, ba am fost chiar nedrepţi!”
إِنَّكُمْ وَمَا تَعْبُدُونَ مِن دُونِ اللَّهِ حَصَبُ جَهَنَّمَ أَنتُمْ لَهَا وَارِدُونَ ( 98 )
“Voi şi cei cărora vă închinaţi în locul lui Dumnezeu veţi fi hrană pentru Gheena în care veţi intra.
لَوْ كَانَ هَٰؤُلَاءِ آلِهَةً مَّا وَرَدُوهَا ۖ وَكُلٌّ فِيهَا خَالِدُونَ ( 99 )
Dacă aceştia ar fi fost dumnezei n-ar fi intrat aici unde vor sta de-a puri şi
لَهُمْ فِيهَا زَفِيرٌ وَهُمْ فِيهَا لَا يَسْمَعُونَ ( 100 )
vor avea numai gemete şi nu vor auzi nimic (altceva).”
إِنَّ الَّذِينَ سَبَقَتْ لَهُم مِّنَّا الْحُسْنَىٰ أُولَٰئِكَ عَنْهَا مُبْعَدُونَ ( 101 )
Celor cărora li s-a dat binele de la Noi dinainte, vor fi îndepărtaţi de aici.
لَا يَسْمَعُونَ حَسِيسَهَا ۖ وَهُمْ فِي مَا اشْتَهَتْ أَنفُسُهُمْ خَالِدُونَ ( 102 )
Ei nu vor auzi urletul ei şi vor avea de-a pururi ceea ce poftesc.
لَا يَحْزُنُهُمُ الْفَزَعُ الْأَكْبَرُ وَتَتَلَقَّاهُمُ الْمَلَائِكَةُ هَٰذَا يَوْمُكُمُ الَّذِي كُنتُمْ تُوعَدُونَ ( 103 )
Groaza cea mare nu-i va mâhni şi îngerii le vor ieşi în întâmpinare: “Aceasta este Ziua voastră care v-a fost făgăduită,
يَوْمَ نَطْوِي السَّمَاءَ كَطَيِّ السِّجِلِّ لِلْكُتُبِ ۚ كَمَا بَدَأْنَا أَوَّلَ خَلْقٍ نُّعِيدُهُ ۚ وَعْدًا عَلَيْنَا ۚ إِنَّا كُنَّا فَاعِلِينَ ( 104 )
Ziua când vom împături cerul aşa cum împătureşti un sul pe care se scrie.” Aşa cum am dat la iveală făptura dintâi aşa o vom duce înapoi. Este o făgăduială pe care o facem, o făgăduială pe care o vom împlini.
وَلَقَدْ كَتَبْنَا فِي الزَّبُورِ مِن بَعْدِ الذِّكْرِ أَنَّ الْأَرْضَ يَرِثُهَا عِبَادِيَ الصَّالِحُونَ ( 105 )
Noi am scris Psalmii întru amintire: “Robii Mei cei drepţi vor moşteni pământul.”
إِنَّ فِي هَٰذَا لَبَلَاغًا لِّقَوْمٍ عَابِدِينَ ( 106 )
Întru aceasta este o înştiinţare pentru poporul închinător.
وَمَا أَرْسَلْنَاكَ إِلَّا رَحْمَةً لِّلْعَالَمِينَ ( 107 )
Noi te-am trimis numai ca o milostivenie pentru lumi.
قُلْ إِنَّمَا يُوحَىٰ إِلَيَّ أَنَّمَا إِلَٰهُكُمْ إِلَٰهٌ وَاحِدٌ ۖ فَهَلْ أَنتُم مُّسْلِمُونَ ( 108 )
Spune: “Mi s-a dezvăluit că Dumnezeul vostru este Dumnezeu, Unul. Îi sunteţi Lui supuşi?
فَإِن تَوَلَّوْا فَقُلْ آذَنتُكُمْ عَلَىٰ سَوَاءٍ ۖ وَإِنْ أَدْرِي أَقَرِيبٌ أَم بَعِيدٌ مَّا تُوعَدُونَ ( 109 )
Spune-le, dacă ei întorc spatele: “Eu v-am strigat tuturor deopotrivă, însă nu ştiu dacă ceea ce vi s-a făgăduit este aproape ori departe.
إِنَّهُ يَعْلَمُ الْجَهْرَ مِنَ الْقَوْلِ وَيَعْلَمُ مَا تَكْتُمُونَ ( 110 )
Dumnezeu ştie ceea ce este rostit tare şi ştie ceea ce ascundeţi.
Random Books
- Riyad As-SalihinÎncă de pe vremea profetului Muhammed, musulmanii au acordat un mare interes hadis-urilor şi atât în timpul vieţii sale, cât şi după moartea sa au existat mulţi musulmani care au început să redea în scris relatările Profetului, pentru ca învăţătura pe care o conţineau să rămână pentru veşnicie. Există un hadis în care se menţionează că profetul Muhammed a spus în timpul pelerinajului său de rămas-bun: „După moartea mea vă las două lucruri. Dacă vă ţineţi cu statornie de ele, n-o să vă rătăciţi niciodată de la calea cea dreaptă. Unul dintre aceste lucruri este Sfântul Coran, iar celălalt este Sunna mea sau hadis-urile. De acea, urmarea hadis-urilor este la fel de importantă ca şi respectarea poruncilor din Coran.” Considerat cel mai mare învăţat al vremii sale, imamul An-Nawawi, autorul acestei culegeri de hadis-uri, şi-a petrecut întreaga viaţă ca un om cu frică de Dumnezeu şi s-a menţinut întotdeauna pe calea dreptăţii. Fiind cea mai importantă dintre lucrările sale, Liga Islamică şi Culturală a reuşit să redea şi în limba română traducerea acesteia, pentru ca toţi cei care doresc să îşi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe în ceea ce priveşte relatările pline de învăţăminte ale profetului Muhammed. Lucrarea de faţă menţionează 1901 de hadis-uri care, aşa cum spune însuşi autorul, „servesc ca mijloc de purificare pentru sufletele oamenilor şi le înalţă pe cel mai înalt pisc al moralităţii şi conştiinţei de Dumnezeu.” Liga Islamică şi Culturală din România are deplina convingere că această importantă lucrare îi va călăuzi pe cititori în toate aspectele vieţii, le va arăta ce e bine şi îi va ajuta să se ferească de ce e rău.
Source : http://www.islamhouse.com/p/108330
- Cartea rugaciunii-
Source : http://www.islamhouse.com/p/108345
- Riyad As-SalihinÎncă de pe vremea profetului Muhammed, musulmanii au acordat un mare interes hadis-urilor şi atât în timpul vieţii sale, cât şi după moartea sa au existat mulţi musulmani care au început să redea în scris relatările Profetului, pentru ca învăţătura pe care o conţineau să rămână pentru veşnicie. Există un hadis în care se menţionează că profetul Muhammed a spus în timpul pelerinajului său de rămas-bun: „După moartea mea vă las două lucruri. Dacă vă ţineţi cu statornie de ele, n-o să vă rătăciţi niciodată de la calea cea dreaptă. Unul dintre aceste lucruri este Sfântul Coran, iar celălalt este Sunna mea sau hadis-urile. De acea, urmarea hadis-urilor este la fel de importantă ca şi respectarea poruncilor din Coran.” Considerat cel mai mare învăţat al vremii sale, imamul An-Nawawi, autorul acestei culegeri de hadis-uri, şi-a petrecut întreaga viaţă ca un om cu frică de Dumnezeu şi s-a menţinut întotdeauna pe calea dreptăţii. Fiind cea mai importantă dintre lucrările sale, Liga Islamică şi Culturală a reuşit să redea şi în limba română traducerea acesteia, pentru ca toţi cei care doresc să îşi îmbogăţească bagajul de cunoştinţe în ceea ce priveşte relatările pline de învăţăminte ale profetului Muhammed. Lucrarea de faţă menţionează 1901 de hadis-uri care, aşa cum spune însuşi autorul, „servesc ca mijloc de purificare pentru sufletele oamenilor şi le înalţă pe cel mai înalt pisc al moralităţii şi conştiinţei de Dumnezeu.” Liga Islamică şi Culturală din România are deplina convingere că această importantă lucrare îi va călăuzi pe cititori în toate aspectele vieţii, le va arăta ce e bine şi îi va ajuta să se ferească de ce e rău.
Source : http://www.islamhouse.com/p/108330
- Crucifixion or Cruci-Fiction-
Source : http://www.islamhouse.com/p/338073
- Istorisiri despre profetiÎn Sfântul Coran Allah Preaînaltul pomeneşte numele a douăzeci şi cinci de profeţi care au fost trimişi pe pământ. Niciun credincios nu are dreptul să tăgăduiască acest lucru. Aceştia sunt: Adam, Idris, Noe, Nuh, Salih, Avraam, Lot, Ismail, Isaac, Iacob, Iusuf, Şu’aib, Iov, Dhu-l-Kifl, Moise, Aaron, David, Solomon, Elia, Eliasar, Iona, Zaharia, Yahya, Isus şi Muhammed – Pacea şi binecuvântarea lui Allah fie asupra tuturor! Mai există de asemenea şi alţi profeţi, la care însă Coranul nu se referă în amănunt şi despre care nu se relatează nimic, ci se vorbeşte despre ei în ansamblu şi se cuvine să credem şi în aceştia, pentru că Allah a trimis pe pământ numeroşi profeţi, pentru fiecare comunitate şi grup de oameni, în diferite vremuri şi locuri. Această carte ne înfăţişează viaţa şi misiunea unora dintre aceşti douăzeci şi cinci de profeţi despre care se vorbeşte în Sfântul Coran. Menţionând un mare număr de versete din Coran, lucrarea de faţă ne dezvăluie povestea unor oameni drepţi, cu frică de Allah, care au întâmpinat numeroase greutăţi din partea neamurilor lor. Niciun profet nu a avut o misiune uşoară, căci întotdeauna mesajul Adevărului a fost întâmpinat cu necredinţă. Având ca principale surse Coranul şi Sunna (Tradiţia Profetului), „Istorisiri despre profeţi” este o carte plină de învăţături, care ne prezintă pe larg eforturile ce au fost depuse pentru a transmite mai departe mesajul credinţei drepte.
Source : http://www.islamhouse.com/p/108343